Ca pentru a acredita mitul romantic al efemaridelor de geniu, Charlote Brontë (1816-1855) a creat in scurtul rastimp al vietii o opera remarcabila. Titlurile ei se succed, cu anxioasa precipitare, la intervale scurte (Jane Eyre,1847; Shirley,1849; Vilette,1853, The Professor, postum, 1857), ca tot atatea încercari de a exorciza un prea timpuriu deznodamant sau, macar, de a-i suspenda, vremelnic, iminenta.
Charlote gaseste în propria-i viata materialele necesare construirii romanelor sale de dragoste. Opera ei e esentialmente autobiografica chiar daca uneori putin deghizata.
(A.L.Wells)
Felul cel mai concis de a defini importanta contributie adusa de Charlote Brontë literaturii mi se pare a fi urmatorul: ea a atins expresia romantismului celui mai elevant prin mijlocirea celui mai frust realism.
(G.K.Chesterton)
De la prima la ultima sa pagina, (Jane Eyre) poarta amprenta vitalitatii, si exista, in fiecare aspect al sau, o atentie acordata detaliului care face ca aceasta poveste a unei vieti sa apara mai adevarata decat orice alta scriere aparuta într-o lunga perioada de timp.
(Weekly Chronicle; 1847)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu